Doctorul ateist

În perioada bizantină, în Istanbul, trăia un doctor. Acesta nu credea în nici o religie și respingea ideea existenței lui Allahu teala și a unui creator al lumii, spunând că toate lucrurile au apărut de la sine. În meseria sa era un expert și avea răspuns pentru toate întrebări din toate domeniile științei.

Nici un învățat creștin nu îi putea ține piept, astfel că plin de el afirma, ”Dacă va veni cineva și îmi va aduce dovada, mă va convinge că există un creator al acestei lumi, eu voi renunța la ideea mea”. Între timp îi convingea pe cei ce îl ascultau și astfel rândurile necredincioșilor creșteau.

Creștinii au înaintat o cerere regelui lor și au ajuns la concluzia că doar musulmanii i-ar putea veni de hac acestui doctor. Regele bizantin i-a scris o scrisoare califului abbasid, Ma’mun, în care îi cerea ajutorul.

Califul își adună învățații și consilierii pentru a se sfătui. Învățații spuseră:

-O, califule! Mai întâi să îi testăm cunoștințele medicale. Apoi, în funcție de rezultat, vom hotărî ce vom face.

A doua zi, o comisie de trei sute de oameni sosi. Doctorul se afla și el acolo. Fiecare urină în câte o sticluță, pe care le schimbară între ele. Pentru a ști cui aparține fiecare sticluță le-au însemnat în secret, după care le-au adus doctorului ateist. Doctorul privi la sticluțe și apoi la fețele celor prezenți, după care, fără greșeală, spuse cui aparținea fiecare mostră de urină. Toată lumea rămase uimită și ajunseră la concluzia că în Bagdad nu există nici o persoană care să poată concura cu el.

Va continua