Doctorul ateist

Atunci marele învățat îl întrebă:

-De ce crezi că vorbesc aiureli și de ce crezi că sunt nebun?

-Deoarece spui lucruri care nu sunt posibile. Ai spus că un copac a răsărit și imediat a crescut, s-a transformat în scândură și apoi în barcă, fără nici un ajutor, după care a plutit pe apă fără a fi nevoie de barcagiu.

-O, tu, omule aflat departe de adevăr! Dacă acest lucru este imposibil pentru o barcă, adică o barcă nu poate exista dacă nu există un meșter, un creator care să îi dea formă și dacă nu poate pluti singură pe apă, atunci cum poate această lume aflată într-o ordine, împodobită cu soare, lună și stele, cu copaci și flori,care inspiră admirație artiștilor cu tablourile ei fără seamăn, toate aceste mii de creaturi cum pot exista de la sine, fără a avea un creator? De fapt, cel ce afirmă că toate acestea nu au un creator, este cel ce vorbește aiureli și este nebun.

Doctorul rămase uimit în fața acestui răspuns. Reflectă un timp, după care ridică capul și își spuse, ”Omul nu ar trebui să se încreadă în cunoștințele sale și să se lase pradă trufiei și negării. Acum cred că există Allah”. Își exprimă dorința de a deveni musulman, iar hazreti Ahmed Harb îl învăță kelime-i tayyibe (Eșhedu en la ilahe illallah ve eșhedu enne Muhammeden abduhu ve Resuluhu) și îi explică sensul acesteia. Astfel, un om fu salvat din capcana negării și atinse fericirea veșnică.