Care ne va fi sfârșitul?

Suleyman bin Abdulmelik, unul dintre califii omeyazi, îl întrebă pe hazreti Ebu Hazm, unul dintre marii învățați ai acelor vremuri, ”De ce ne este atât de frică de moarte?” Marele erudit îi răspunse, ”Există două motive. Primul motiv este că voi v-ați lăsat averile în această lume, nu le-ați folosit pe calea lui Allah. Fiul omului, prin natura firii lui își iubește averea și nu dorește să se despartă de ea. Cel de-al doilea motiv este că voi v-ați făcut această lume prosperă și înfloritoare, pe când viața de apoi vă este o ruină. Nimeni nu își dorește să părăsească un loc înfloritor pentru o ruină. Dacă v-ați fi trimis bunurile pe lumea cealaltă, nu v-ați fi temut de moarte, ba chiar v-ar fi plăcut.”

3. În mormânt, gândacii ne vor deposeda de trupul nostru. Și gândacilor le place carnea grasă. Așa că, fiți atenți și nu vă îngrășați!

4. Iar ultima deposedare va fi de faptele noastre bune. Dacă, în această lume am încălcat drepturile altor ființe, cei păgubiți se vor aduna și își vor împărți faptele noastre bune. Unuia i-am folosit din bunuri, pe unul l-am bârfit, pe unul l-am invidiat sau poate că pe unul l-am bătut...Astfel că recompensele faptelor noastre bune vor fi împărțite acestora în conformitate cu dreptul pe care l-am încălcat. Dacă faptele noastre bune s-au terminat și totuși mai există persoane păgubite, atunci păcatele lor ne vor fi transferate nouă. Astfel, sfârșitul nici unuia dintre noi nu este sigur.

Mila Domnului nostru este nemărginită, astfel că nu trebuie să ne pierdem speranța. Oricâte păcate am făptui, dacă ne vom căi cu o inimă sinceră, îndeplinind condițiile căinței, vom fi ca și cei ce nu au împlinit nici un păcat.