Un craniu uscat...

Seara, în timp ce stătea în locuința sa, deodată o idee i-a încolțit în minte.

-Toată viața mea voi fi pescar? Dacă o voi ține așa, voi ajunge și eu doar un craniu, se gândi cu tristețe.

Și se hotărî. Merse oriunde fu nevoie, din loc în loc și studie Islamul cu învățații de eamă ai timpului său. A studiat cu atâta ardoare, cu atâta dedicare și hotărâre, încât deveni unul dintre învățații de seamă. Deveni hazreti Ibn-i Semmak. Dacă nu ar fi fost lovit de groaza de a nu deveni un craniu uscat, nu ar fi atins acest rang. Ar fi devenit într-un final acea tigvă uscată. Pe când acum era unul din învățații, din apropiații lui Allah cărora pământul nu le putrezi corpurile.

Allahu teala să ne hărăzească și nouă să ne dorim acest lucru. Să vedem adevărul, să ne deschidă poarta sufletului. Altfel este foarte ușor pentru om, pe care îl leagă atât de multe de această lume, să ajungă un craniu gol.

Trăim într-o lume ce parcă este ticsită de mine, ce stau gata să explodeze. În zilele noastre există atât de multe motive pentru om pentru a-și ruina viața de apoi. Însă Allahu teala ne vestește că pentru cel ce își dorește să se ferească de acele mine, îi va arăta un drum călăuzitor, un drum ce îl va duce la divinitate.