Martiriul lui hazreti Omer

Unul dintre companioni a fost trimis la hazreti Aișe pentru a cere permisiunea de intrare în ravda-i mutahhera. Auzind această veste, hazreti Aișe a plâns, ”O, și Omer, cel ce îmi amintește de tatăl meu, părăsește această lume. Păstram acel loc pentru mine, dar i-l dăruiesc lui. Spuneți-i lui hazreti Omer ca atunci când va ajunge lângă Trimisul lui Allah și lângă tatăl meu să le transmită urările mele de bine și să întrebe când se va sfârși această despărțire.”

Hazreti Omer auzind acestea, i-a cerut fiului său Abdullah ca după moartea sa să meargă din nou la hazreti Aișe să o întrebe încă o dată dacă îi cedează acel loc de înmormântare ca nu cumva în timpul vieții să fi spus acest lucru doar pentru a nu îl răni pe hazreti Omer. După care a rostit kelime-i șehadet și a părăsit această lume. Apoi a fost spălat și i s-a împlinit rugăciunea de înmormântare. Fiul său a mers la hazreti Aișe și a întrebat-o din nou, după voia tatălui său, iar aceasta a spus, plângând, ” O, Omer, drept ai fost în viață și drept ești și în timpul morții. Îți ofer acel loc.”

Hazreti Omer a fost adus la ușa Ravda-i mutahhera. Cineva a mers înainte și a spus, ”Esselamu aleyke ya Resulallah! L-am adus pe Omer. Dacă avem permisiunea îl vom îngropa aici.” Toți companionii prezenți au auzit vocea lui Resulullah spunând, ”Aduceți-l lângă mine pe cel iubit.” S-a deschis ușa și hazreti Omer a fost așezat în partea stângă a lui hazreti Ebu Bekir.