Din iubire pentru Allahu teala

Într-o zi, la marele învățat și evliya Hasan-i Basri veni un om și îl imploră plângând, ”Am o fată dreptcredincioasă care plânge zi și noapte. De atâtea lacrimi vărsate ochii ei au orbit. Nu există nici o soluție pentru copila mea?”

Hazreti Hasan-i Basri se întristă, astfel că merse împreună cu acel om la locuința sa. Aici o întrebă pe fată care este motivul pentru care plânge zi și noapte, iar aceasta îi spuse:

-Efendi, eu îl iubesc pe Allah. Plâng din iubire pentru Allah. Nimeni nu mă înțelege. Dacă nu mă întrebați dumneavostră nu aș fi spus nimănui. Nu vă întristați pentru ochii mei. Dacă acești ochi îl vor vedea pe Allahu teala în lumea de apoi, atunci mii de ochi să fie sacrificiu pentru El. Însă dacă acești ochi nu sunt demni de a-L vedea pe Allahu teala în lumea de apoi, de ce să-i mai port eu ca ochi. Dacă în lumea de apoi vor fi orbi, atunci să fie orbi și în această lume.

Hazreti Hasan-i Basri îi spuse:

-Nu te întrista, copilă, continuă și îi vesti hadisul Profetului Muhammed aleyhisselam, ”Omul va fi în lumea de apoi cu cel pe care îl iubește”.

În timp ce se îndepărta de casa lor, Hasan-i Basri mormăia pentru sine, ”Am venit aici ca sfătuitor și vindecător, încercând să aduc vindecare. Iar acum plec după ce am găsit un sfătuitor și un vindecător...”