Responsabilitatea

entru a-și ține promisiunea față de micul cioban, învățatul coborî în prăpastie. Mai întâi își legă mielul în spinare, după care începu să urce. După câteva încercări nereușite, cu mari eforturi, bătrânul reuși să urce și să aducă mielul sus,teafăr. În strădania sa de a salva mielul și de a reuși să urce în siguranță înapoi din prăpastie, învățatul a uitat pentru un timp că de fapt pornise la drum pentru a părăsi țara. Acest gând a revenit ca un fulger în mintea sa. Și și-a zis:

”Dacă cineva este serios preocupat cu ceva, dacă dorința de realiza ceva îi acaparează toată ființa, atunci acea persoană nu va mai fi plictisită și nici nu va mai fi preocupată de lucruri fără importanță.”

Acest adevăr este valabil pentru toată lumea, deci va fi valabil și pentru prinț. Învățatul renunță imediat la planul său de plecare și se îndreptă către palat. Ajuns în fața împăratului îi spuse acestuia:

”Măria ta, dacă dorești ca fiul tău să se vindece de această tristețe, să îi revină pofta de viață, dați-i o sarcină care să îi ocupe timpul, atribuiți-i o responsabilitate. Căci principala cauză pentru această plictiseală, pentru această letargie este lipsa unei ocupații. Cu cât responsabilitatea va fi mai importantă, mai serioasă, cu atât rezultatele vor fi mai vizibile și strădania sa pentru reușită va crește, iar plictiseala se va risipi.”