Primii martiri

Nu exista zi în care torturile politeiștilor să nu se abată asupra musulmanilor lipsiți de apărare și implicit și asupra familiei lui Yaser. După ce Yaser și fiul său, Abdullah au fost martirizați, Sumeyye s-a întâlnit cu Ebu Jehil, cel mai mare dușman al Islamului. Rânjind, acesta i-a zis:

-Allah în care crezi nu ți-a salvat soțul de moarte!

Sumeyye hatun i-a răspuns:

-Allah l-a așezat pe el în Paradis. Allah mi-a salvat soțul de ase închina idolilor, averilor și acestei lumi, precum o faceți voi. Trimisul lui Allah ne-a arătat calea cea dreaptă. O, tu, dușman al lui Allah și al Trimisului Său! Du-te și trăiește în ignoranța ta!În ziua când îți vor rupe căpățâna aia mare de corp, vor vedea că nu ai pic de minte în ea. Însă, va fi prea târziu!

Ebu Jehil, care chiar avea capul mare, cuprins de furie, a început să urle:

-Taci, tu, sclava lui Ebu Huzeyfe! Cum îți permiți să vorbești astfel cu mine, un stăpân?

-Ești mai prejos și decât un câine! Căci nici măcar câinii turbați nu omoară oameni în felul în care ați făcut-o voi.

Ebu Jehil se juca cu o suliță. În acel moment a aruncat sulița către Sumeyye, care a căzut martiră pe loc. Iată, aceștia au fost primii martiri ai Islamului, dintre bărbați hazreti Yaser, iar dintre femei, hazreti Sumeyye.