Această lume este trecătoare

Într-o zi, hazreti Omer radiyallahu anh merse la Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem. Văzu că acesta stătea pe o rogojină și observă că îi rămăseseră urmele rogojinei pe piele. Hazreti Omer începu să plângă. Cel mai onorat dintre viețuitoare, cel mai presus dintre creații, cel în a cărui cinste au fost create lumile îl întrebă:

-De ce plângi, o, Omer?

-Cum să nu plâng, o Trimis al lui Allah? Împărații romani și cei persani dorm pe paturi moi și se scaldă în binecuvântări, iar tu, preaiubitul lui Allah, ai pielea plină de urme de la rogojină. Nu vă puteți culca pe o saltea?

-O, Omer, aceia fac parte din niște comunități ce nu doresc bunăstarea lumii de apoi și aleg bunăstarea în această lume. Noi, însă, suntem o comunitate ce preferăm bunăstarea lumii de apoi în detrimentul acestei lumi.

O, Omer! Această lume, în comparație cu lumea de apoi, poate fi descrisă astfel; dacă cineva își va muia degetul mic într-o mare, oricât de ud și oricâtă apă ar avea pe acel deget, într-o zi toridă de vară acea umezeală s-ar evapora rapid. Existența acestei lumi este precum apa de pe acest deget mic. Nu te poți baza pe ea. Păcat de cel ce se lasă păcălit de această lume, ce este precum un astfel de miraj, o, Omer!