Un act de adorare cât șaptezeci de ani de adorare

Într-o zi, Jebrail aleyhisselam a venit la Resulullah sallallahu aleyhi ve sellem și i-a zis:

-Ya Resulallah! În această dimineață, Ebu Bekir a împlinit un act de adorare cât pentru șaptezeci de ani de adorare a lui Allah.

Trimisul lui Allah l-a chemat pe hazreti Ebu Bekir și l-a întrebat ce a făcut în acea dimineață, acasă. Hazreti Ebu Bekir a stat puțin pe gânduri, după care a răspuns:

-Ya Resulallah, m-am gândit la Iad și la Rai și la faptul că Allahu teala le va umple pe ambele cu oameni.

Trimisul lui Allah l-a întrebat:

-Și la ce altceva te-ai gândit ya Eba Bekir?

-M-am gândit la cât de mare și cât de înfricoșător este Iadul. M-am gândit la situația oamenilor care vor arde în flăcările Iadului și m-a luat tremuratul. Și atunci m-am rugat.

-Cum te-ai rugat?

-Ya Rabbi, am zis, fă-mi corpul atât de mare, în ziua de apoi, încât doar eu singur să umplu Iadul. Să nu rămână loc pentru nimeni altcineva. Astfel și porunca ta va fi împlinită și totodată toți oamenii vor fi salvați de Iad.

Trimisul lui Allah l-a întrebat:

-De ce ți-ai dorit așa ceva ya Eba Bekir?

-Nu vreau ca cineva să ardă în flăcările Iadului. Să ard eu, dar nimeni altcineva să nu ardă. Asta i-am cerut Domnului Meu.