O, Doamne, eu am împlinit o poruncă a Ta!...

Într-o zi de vineri, un musulman dreptcredincios, văzând că nu mai are făină, încărcă sacii cu grâu pe spinarea măgarului și porni către moară. Ajuns la moară, pe când cobora sacii de pe măgar, animalul fugi. Dacă pleca în căutarea animalului ar fi pierdut rugăciunea de vineri. Astfel că omul își spuse în sinea sa, ”Du-te unde vrei, eu nu voi ieși din porunca Domnului meu! Așa că mă duc la moschee la rugăciunea de vineri”. 

Merse la moschee și își împlini rugăciunea în pace. După rugăciunea de vineri, ieși și se uită, nici urmă de măgar. Dacă s-ar fi dus la grădină, îi trebuia măgarul, pentru făină iar îi trebuia măgarul. Se gândi astfel, ”Eu merg acum acasă să mă odihnesc puțin, apoi voi vedea eu ce voi face...”

Pe când se apropia de casă, auzi răgetele măgarului, venind din grajd. Își întrebă soția cum de a ajuns măgarul acasă, iar aceasta îi povesti,

”Azi m-am speriat atât de tare. Un leu mâna din urmă acest măgar, gonindu-l când spre stânga, când spre dreapta, până când îl aduse în grajd. De frică m-am ascuns într-un colț al camerei. Când m-am uitat pe fereastră, după un timp, leul plecase”.

Va continua