Căința pentru rugăciunea pierdută

Într-o noapte, Bayezid-i Bistami ”kuddise sirruh”, unul dintre cei mai mari erudiți, toropit de somn, nu s-a putut trezi la rugăciunea de dimineaţă.  A plâns şi s-a tânguit atât de mult încât s-a auzit o voce:``O,  Bayezid! Ţi-am iertat această greşeală. Şi datorită lacrimilor şi tristeţii tale ţi-am mai dat şi răsplata a şaptezeci de mii de rugăciuni.`` După câteva luni a adormit din nou. Diavolul a venit şi apucându-l de picior l-a trezit, spunându-i: ``Trezeşte-te, timpul de rugăciune este pe cale să ia sfârșit.`` Bayezid-i Bistami l-a întrebat: ``O, blestematule, cum de faci aşa ceva? Tu care îţi doreşti ca nimeni să nu-şi împlinească rugăciunea, de ce m-ai trezit?`` Diavolul răspunse: ``În ziua când ai pierdut rugăciunea de dimineaţă, ai câştigat răsplata a şaptezeci de mii de rugăciuni, plângând. Astăzi gândindu-mă la asta te-am trezit ca să primeşti recompensă pentru o singură rugăciune şi nu pentru şaptezeci de mii.``

Bayezid-i Bistami ”kuddise siruuh” a plâns și s-a tânguit, căindu-se pentru pierderea unui timp de rugăciune, dar cei ce nu împlinesc deloc rugăciunea? Ce se va întâmpla cu ei? Vor avea ei timp să se căiască?