Permis și interzis

Și tot Sehl bin Abdullah Tusteri rahmetullahi aleyh a zis: ”Șapte membre ale celor ce mănâncă haram vor păcătui, fie că vor, fie că nu vor. Iar la cei ce mănâncă helal tot corpul îl va adora pe Allahu teala și împlinirea faptelor bune li se va părea dulce și ușoară.”

Îmbucătura haram îi va distruge omului atât această lume cât și lumea de apoi. Pe când îmbucătura helal, întotdeauna îi va aduce omului liniște. Mulțumire și fericire.

În timpul unei campanii militare a armatei otomane către Egipt, soldații au trecut printr-o zona plină de livezi și vii încărcate de fructe. Ciorchini grei de struguri atârnau pe araci, mere și pere zemoase se legănau pe crengi în bătaia soarelui. În timp ce armata s-a oprit pentru odihnă, seara, Yavuz Sultan Selim, fu cuprins de îndoială. ”Oare vreunul din soldații mei a luat vreun fruct din aceste grădini, fără încuviințarea proprietarului?” A stat și s-a gândit, după care și-a chemat ajutorul căruia i-a zis că ar avea poftă de un fruct zemos și i-a cerut să meargă să întrebe printre soldați dacă are cineva să îi ofere un fruct. Ajutorul său a mers, au răscolit toată tabăra, dar nu au găsit nici măcar un singur fruct. Întors la sultan, acesta îi spuse cu părere de rău că nu a găsit nici un singur fruct în toată tabăra. Sultanul, liniștit își ridică mâinile și spuse: ”O, Allah! Îți aduc mulțumiri că mi-ai dăruit o armată ce nu mănâncă haram.” Apoi se întoarse către comandant și îi spuse: ”Dacă printre soldații mei ar fi existat chiar și unul singur care ar fi rupt și mâncat un fruct, fără acordul proprietarului, aș fi anulat campania în Egipt. Căci nu este posibilă victoria cu o armată ce mănâncă haram!”