ANECDOTĂ Certurile familiale

Cândva, în Imperiul otoman, exista un cartier în care certurile între soți și soții erau frecvente. Și deoarece casele erau foarte apropiate, toți vecinii erau martori la aceste certuri.

Într-o zi, o nouă familie de tineri căsătoriți se mută în cartier. Vecinii, curioși, așteptau să vadă când va izbucni prima ceartă, însă așteptările le-au fost în zadar căci din noua casă nu se auzea nimic. Într-o zi, bărbații din cartier l-au văzut pe proaspătul vecin la cafenea și au început să îl iscodească:

-Prietene, aveți ceva timp de când v-ați mutat în cartierul nostru, dar din casa voastră nu se aude nici o ceartă, nici o dispută cât de mică.Pe când casele noastre se zguduie de zgomotul certurilor noastre. Tu nu te cerți deloc cu soția ta?

-Nu, noi nu ne certăm, răspunse tânărul.

Vecinii rămaseră uimiți și începură să îi pună întrebări pentru a afla și ei cum este posibil așa ceva.

-Dar este foarte simplu, a zis bărbatul, am convenit cu soția mea astfel. Atunci când mă întorc seara acasă de la muncă, dacă sunt nervos și prost dispus, îmi voi așeza ciucurele de la fes pe partea dreaptă. Atunci când soția mea va vedea ciucurele pe partea dreaptă, îmi va pregăti imediat masa, după care va părăsi camera și mă va lăsa singur. Dacă soția mea este nervoasă și prost dispusă își va ridica marginea fustei și o va prinde la brâu. E, atunci, eu îmi voi mânca mâncarea repede și mă voi face nevăzut în altă cameră, fără să vorbesc. Astfel, nu se va isca nici o ceartă.

Atunci, unul dintre vecini, curios, întrebă:

-Bine, bine, dar dacă atunci când tu ai ciucurele de la fes pe dreapta are și ea fusta prinsă la brâu? Atunci cum faceți?

-A, dar e foarte simplu, spuse bărbatul, îi dau un bobârnac ciucurelui și trece pe partea stângă.