Eu sunt o oglindă

Într-o zi, în timp ce Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem stătea împreună cu unii dintre companionii săi, s-a apropiat de ei un om. Acesta a început să îi adreseze tot felul de vorbe urâte Profetului. ”Nu am mai văzut în viața mea un om atât de rău, atât de urât ca tine.”, i-a spus acesta Profetului. Companionii priveau atenți la Resulullah, așteptau un singur semn, cât de mic și l-ar fi nimicit pe acest om. Însă, Trimisul lui Allah aleyhisselam l-a privit pe om și nu a spus decât, ”Ai dreptate.” Acest om a plecat și imediat după el a venit lângă ei hazreti Ebu Bekir radiyallahu anh. Acesta, privindu-l pe Profet, i-a spus, ”O, Resulallah, nu amvăzut în toată viața mea un om mai bun și mai frumos ca tine.” Trimisul lui Allah i-a spus și lui hazreti Ebu Bekir că are dreptate, atunci companionii, surprinși, știind că profeții nu mint niciodată, nici măcar în glumă, au întrebat: ”Ya Resulallah, i-ai spus și acelui om că are dreptate, i-ai spus și lui Ebu Bekir că are dreptate. Care este tâlcul în această întâmplare?”

Trimisul lui Allah le-a răspuns astfel: ”Eu sunt o oglindă. Cine mă privește se va vedea pe sine. Acel om m-a privit și s-a văzut pe sine, și-a văzut propriile caracteristici. Ebu Bekir m-a privit și s-a văzut pe sine și propriul său caracter și trăsături.”