Am primit această onoare

Era o zi din luna Ramazan. Copilul unui zoroastrian (persoană ce aparținea comunității celor ce adorau focul) ce locuia într-un cartier de musulmani, mânca o bucată de pâine pe stradă printre musulmanii ce posteau. Tatăl, văzându-și copilul mâncând, îl certă, spunându-i, ”Fiule, se poate să mănânci așa printre musulmani? Zilele acestea ei postesc, aceste zile sunt sfinte pentru ei, trebuie să fim respectuoși” și îl trimise acasă.

După câțiva ani acest zoroastrian muri. După moartea sa, un musulman din acel oraș îl visă pe acesta în Paradis. Îl întrebă pe acel adorator al focului, ”Ce ai făcut de ai primit această binecuvântare? Noi te știam zoroastrian. Ba chiar, atunci când ai murit nu ți s-a făcut rugăciunea de înmormântare”.

Acesta îi răspunse, ”Ai dreptate. Eu eram un adorator al focului. Însă, într-o zi fiul meu mânca pe stradă în cartierul de musulmani în care locuiam, deși ei posteau. L-am certat pe fiul meu și nu i-am permis să mănânce în fața lor. Deoarece am arătat respect față de ceea ce musulmanii respectau, Allahu teala mi-a acordat onoarea de a deveni musulman pe patul meu de boală. Astfel am murit musulman și am primit această binecuvântare.”