Stăpânul vorbei nerostite și sclavul celei rostite

Limba; un organ mic, dar a cărei adorare cât și împotrivire sunt foarte mari. Credința și necredința ies la iveală doar cu ajutorul limbii.

Terenul ei nu are nici sfârșit și nici limită. În aria ei de acoperire intră atât binele, cât și răul.

Pe cei ce nu își pot controla limbile, diavolul îi va purta după sine până pe marginea prăpastiei. Limba este organul pe care diavolul îl atrage în păcat cel mai des.

Cea mai mare binecuvântare care ne-a fost oferită este abilitatea de a vorbi. Prin intermediul limbii ne putem face cunoscute problemele, putem să învățăm cunoștințe și să le transmitem mai departe. Totodată, din cauza limbii atragem necazuri și probleme.

Limba ne poate duce atât în Paradis, cât și în Iad. Și câți oameni nu au fost uciși sau încarcerați din cauza unui cuvânt ce le-a ieșit de pe buze. Și câți alții nu au fost aplaudați și aduși în poziții importante în urma discursurilor ținute.

Pentru a fi credincios, după acceptarea credinței cu inima trebuie să ne exprimăm și verbal. Căci pentru o credință adevărată este nevoie de ambele.

Va continua