Stăpânul vorbei nerostite și sclavul celei rostite

Și o femeie la care este interzis până să și privim, nu ne devine o soție binecuvântată printr-un cuvânt (contract de căsătorie)?

Dacă vom rosti un cuvânt greșit ce va atrage după sine necredința, vom fi nevoiți să ne reînnoim atât credința, cât și contractul de căsătorie.

De aceea este bine să ne filtrăm, să ne controlăm cuvintele înainte de a le rosti. Hazreti Ebu Bekir purta pietricele sub limbă, astfel își controla vorbele înainte de a le rosti.

Dacă o vorbă este benefică pentru noi sau pentru alții, atunci să o rostim, în caz contrar să evităm să vorbim.

În hadis-i șerif se relatează: ”Limba dreptcredinciosului se află în spatele inimii sale. Mai întâi va gândi, după care va vorbi. Limba ipocritului se află în fața inimii sale, mai întâi va vorbi și abia apoi va gândi.”

Însă ce folos să mai gândești după ce ai vorbit? Săgeata a fost deja slobozită din arc, iar regretele sunt fără folos.

Căci, nu-i așa, suntem stăpânii vorbei nerostite și sclavii vorbei rostite. Allahu teala ne-a dat o limbă și două urechi. Deci trebuie să ascultăm de două ori, înainte de a vorbi.

Și tot astfel, ne-a așezat limba în spatele a două lacăte, dinții și buzele.

Din păcate tot felul de întrebări ne-au intrat în rutină. Cum te cheamă? Unde lucrezi? Ce mesire ai? Ce salariu ai? Ești căsătorit? Ai copii?

Însă, atunci când vom intra în mormânt, vom fi întâmpinați cu o singură întrebare: ”Cu ce fapte ai venit?”