Moartea dreptcredinciosului

Este moartea celui ce moare în credință la fel cu moartea unui necredincios sau a unuia ce are credință, dar este un păcătos?

Când sufletul unui dreptcredincios părăsește corpul acestuia, se simte precum eliberarea unui prizonier din închisoare. După moarte dreptcredinciosul nu își mai dorește să revină în această lume. Cu excepția martirilor, care își doresc să revină iar și iar pentru a fi martirizați din nou. Pentru un dreptcredincios, moartea este un cadou, iar mormântul îi va proteja credința. Alinarea dreptcredinciosului este faptul că îl va întâlni pe Allahu teala. De aceea pentru aceștia moartea este mai plăcută decât această lume. Marii învățați au spus:

”Alergați după tot ceea ce este trecător. Fugiți de ceea ce este etern. Moartea este cea care ne reunește cu Allahu teala. Atunci când Azrail aleyhisselam a venit să îi ia sufletul lui Ibrahim aleyhisselam (Halilullah), acesta i-a spus: ”Îi va lua sufletul prietenul, prietenului?” Atunci, Allahu teala i-a transmis prin Azrail aleyhisselam: ”Va ezita prietenul să se reunească cu prietenul Său?” Auzind acestea, Ibrahim aleyhisselam a zis: ”O, Doamne! Ia-mi sufletul imediat!”