Motivul lacrimilor mele

Hazreti Nevfel bin Iyas relatează,

”Într-o zi, hazreti Abdurrahman bin Avf ne-a dus acasă la el, la masă. Ne-a ospătat cu mâncăruri gustoase, aduse pe tăvi întinse. Când ne-a așezat mâncarea în față a început să plângă. Văzându-l că plânge am început și noi să plângem. Însă nu cunoșteam motivul acestor lacrimi. L-am întrebat:

-O, Abdurrahman, ce te-a făcut să verși atâtea lacrimi?

-Noi ne scăldăm în atâtea binecuvântări. Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem a părăsit această lume. Însă nici măcar o dată el sau familia lui nu au mâncat vreodată pe săturate pâine de orz. Cum vom putea noi să fim îndejuns de mulțumitori pentru tot ceea ce mâncăm? Acesta este motivul lacrimilor mele.

Povara mea

Hazreti Abdurrahman bin Avf relatează: Într-o noapte l-am văzut pe Omer cum își umplea burduful cu apă pentru a o duce către satele din împrejurimile Medinei. I-am zis, ”O, emir al dreptcredincioșilor, ai obosit, lasă-mă să te ajut!” ”Dacă azi îmi vei duce tu povara burdufului, mâine cine îmi va duce povara păcatelor?” mi-a zis acesta.

”Dar ce povară ai tu, căci doar ești apropiatul Trimisului lui Allah”, i-am zis. ”Voi fi apropiatul Trimisului lui Allah atunci când voi duce la bun sfârșit (fără păcate) acest califat”.