Despre necredință

Dacă un musulman, bărbat sau femeie, face o declaraţie sau comite un act (conştient şi de bună voie) ce a fost acceptat în unanimitate de către învăţaţii islamici ca o situaţie ce provoacă necredinţă, acesta îşi va pierde credinţa, chiar dacă declaraţia sa sau fapta a fost făcută în scop umoristic sau fără a se gândi într-adevăr la sensul acesteia. Acesta va deveni apostat. Acest tip de necredinţă poartă numele de kufr-i inadi. Chiar dacă nu ştie că declaraţia sau actul respectiv provoacă necredinţă şi face acest lucru în mod conştient şi nesilit, va deveni apostat. În acest caz necredinţa sa poartă numele de kufr-i jehli. Deoarece fiecare musulman are obligaţia să înveţe noţiunile islamice, care au fost poruncite să fie cunoscute. Atunci neştiinţa este un păcat grav şi nu o scuză. Celui ce îşi pierde credinţa în urma kufr-i inadi şi kufr-i jehli i se va anula şi căsătoria. Musulmanul căruia i s-a anulat căsătoria în acest mod trebuie să îşi reînnoiască contractul de căsătorie (nikah) în urma obţinerii unei împuternici verbale din partea soţiei, printr-un proces numit tejdid-i nikah, ce se realizează în prezenţa a doi martori sau la moschee, în cadrul comunității.

Va continua