Despre necredință

În cazul în care un musulman face o declaraţie ce provoacă necredinţa, din greşeală sau într-un mod interpretabil, ori sub presiune, acesta nu va deveni apostat şi nu i se va anula căsătoria. În cazul în care o persoană face o declaraţie conştientă, care este o chestiune de dezacord între savanţii islamici în ceea ce priveşte cauzarea stării de apostazie, acea persoană nu va deveni apostat, însă ar trebui să se căiască, să rostească istigfar şi să îşi reînnoiască contractul de căsătorie pentru o marjă de siguranţă”. Nu se poate percepe ca un musulman ce merge la moschee să cadă în apostazie prin intermediul kufr-i inadi sau kufr-i jehli. Cu toate acestea, deoarece este posibil ca un musulman să poată cădea oricând în apostazie, imamii recită împreună cu jemaatul ruga pentru reînnoirea credinţei ”tejdid-i iman”, adică Allahumme inni uridu en ujeddidel-imane vennikaha tejdiden bi-kavli la ilahe illallah Muhammedun resulullah. Astfel împlinindu-se porunca ce ne-a fost transmisă prin intermediul următorului hadis-i şerif, ” Faceţi tejdid-i iman, spunând La ilahe illallah”. [Întotdeauna, fiecare soţie ar trebui să îi spună soţului, ”te deleg pe tine pentru reînnoirea căsătoriei noastre”, iar acesta ar trebui să răspundă, spunând, ”accept această delegare”. În fiecare vineri, după ruga rostită după rugăciunea de vineri, imamul va rosti ruga tejdid-i iman, iar jemaatul va rosti împreună cu acesta. Astfel vor fi reînnoite atât credinţa cât şi căsătoriile tuturor celor prezenţi.]