Recunoștința pentru binecuvântările primite

Într-o noapte, Trimisul lui Allah sallallahu aleyhi ve sellem s-a trezit din somn, a făcut abluțiunea și a început să împlinească rugăciuni timp îndelungat. Hazreti Aișe radiyallahu anha i-a spus, ”O, Resulallah, tu nu ai păcate și chiar de ai fi avut, cred că ți-ar fi fost iertate. Dacă te-ai odihni puțin?” Resulullah aleyhisselam a răspuns, ”Să nu fiu un supus recunoscător?”

Înțelegem de aici că recunoștința, mulțumirea nu va fi exprimată doar verbal, ci trebuie să o arătăm și prin intermediul faptelor.

Cândva, în Bagdad, trăia un bărbat orb și paralizat, ce nu avea casă și își ducea zilele pe lângă zidurile caselor. În schimb el îi mulțumea în continuu lui Allahu teala și îl pomenea mereu. Văzându-l, cineva l-a întrebat:

-Tu pentru ce binecuvântări ești recunoscător? Căci situația ta este evidentă, nu ai casă, ești paralizat și mai ești și orb.

-Eu am primit cea mai mare binecuvântare de la Domnul meu. Mi-a umplut inima cu iubirea Sa. Oricât i-aș mulțumi pentru această binecuvântare nu ar fi de ajuns. Sunt atât de liniștit, de mulțumit, încât duc o viață ca în Paradis, chiar înainte de a muri.