Vorba urâtă este a celui ce o rostește

Într-o zi, în piața din Atena, un grup de oameni îl insultau pe Socrate. ”Ești un om josnic, un prost și un mizerabil!” strigau ei.

Socrate nu le-a răspuns, s-a mulțumit să zâmbească și să plece capul. Un aristocrat bogat, fiind martor la această scenă, l-a tras pe Socrate deoparte și l-a întrebat:

”Cum poți suporta astfel de insulte? Nu te simți rău? Nu te deranjează?”

Socrate a zâmbit din nou și făcându-i semn aristocratului, i-a zis:

”Vino cu mine!”

Aristocratul l-a urmat pe Socrate până la un depozit vechi și prăfuit. Socrate a aprins o făclie și a cotrobăit prin depozit până a găsit o pelerină veche, ruptă, murdară și plină de găuri. A întins această pelerină către însoțitorul său și i-a zis:

”Poți să pui această pelerină pe tine? Cred că ți-ar veni bine.”

 Bărbatul privi cu scârbă spre acea pelerină și nervos întrebă:

”Ești bine, Socrate? Ai impresia că voi pune zdreanța asta pe mine?” după care aruncă pelerina pe jos.

” Vezi?” spuse Socrate, ”Bineînțeles că ai refuzat să îmbraci această pelerină muradră și ponosită. E, tot astfel și eu am refuzat  să las să mă atingă vorbele urâte și nerușinate ale acelor oameni. Când cineva îți oferă ceva, iar tu refuzi, cine este proprietarul darului refuzat? Cel ce l-a oferit.”

 

Va continua