Viața omului…

Cu ochii mari, animați de curiozitate, nepoțelul își întrebă bunicul cu fața luminoasă și barba albă precum zăpada:

-Bunicule, cât durează viața unui om?

Cu un zâmbet blând pe față, bunicul îi răspunse:

-Dragul meu, viața omului este cuprinsă între ezan (chemarea la rugăciune) și rugăciune.

-Cum adică, viața unui om este atât de scurtă?

-Da, fiule! Viața omului este cuprinsă între chemarea ce nu e urmată du rugăciune și rugăciunea pentru care nu se cheamă.

-Bunicule, eu nu prea am înțeles ce vrei să zici. Poți să îmi explici?

Apucând cu blândețe mânuțele nepotului, bunicul zise:

-Fiule, zilele trecute s-a născut fiul vecinilor noștri. I-au rostit ezanul la ureche acelui copilaș, nu-i așa? Ei, iată, s-a împlinit vreo rugăciune după acea chemare? Nu. Aceea este chemarea la rugăciune după care nu urmează o rugăciune. Iar rugăciunea ce nu e precedată de chemare este rugăciunea de înmormântare. Căci, de fapt chemarea acelei rugăciuni i-a fost rostită omului la ureche atunci când s-a născut.

Fii cu băgare de seamă, omule! Te-ai născut, dar vei muri. Viața se scurge repede, ai grijă cum o trăiești. Nu îți irosi timpul prețios! Trăiește fiecare secundă a ei potrivit voii lui Allahu teala!