Tatăl imamului și mărul

În lucrarea Menakîh-i Imam-î a'zam, scrisă de Șemseddin-i Sivasi se relatează:

Tatăl Imamului a'zam, Sabit ”rahmetullahi aleyh” era încă de la o vârstă fragedă foarte evlavios și poseda un comportament ales. Avea chipul luminos și deținea multe cunoștințe.

Într-o zi, pe când lua abluțiunea, pe marginea unei ape, a văzut în apă, un măr. După ce împlini abluțiunea luă acel măr, ce ar fi putrezit în apă și îl mâncă. Însă observă în saliva sa, urme de sânge. Deoarece nu mai întâlnise o asemenea situație, până acum, se gândi că acest fapt se datorează faptului că a mâncat mărul. Astfel, regretă și hotărî să îl caute pe proprietarul mărului să îi ceară iertare. A mers de-a lungul apei și a găsit o livadă, ale cărei mere semănau cu mărul mâncat de el. A întrebat de proprietar. I s-a spus că acesta este un om foarte bun și generos, care nu ar spune nimic chiar dacă i-ar fi culese toate merele din pom și că un singur măr nu are mare importanță. Cu toate acestea, Sabit, îl căută pe proprietar, îi explică situația și îi ceru să plătească mărul sau să îl ierte.

Proprietarul, văzându-l pe acest tânăr, dori să vadă dacă evlavia acestui tânăr este adevărată, astfel că îi spuse:

-Ce îmi vei da pentru acest măr?

-Aur, argint, ce am vă voi da.

-Eu nu vreau aur sau argint, dar dacă nu vrei să mă plâng de tine, în lumea de apoi, am o propunere pentru tine.

                        Va continua