De ce se teme omul de moarte?

Un om care crede că va trăi mult, că va rămâne în viață timp îndelungat, nu se va putea ocupa de pregătirea pentru lumea de apoi. În sinea lui își va spune:

”Ai destul timp înainte, poți face rugăciunea când vrei, mai târziu, când vei îmbătrâni, când vei fi pensionar și vei avea mai mult timp liber, acum bucură-te de viață, trăiește în voie!”

Însă cel care este conștient că moartea este aproape este mereu preocupat de pregătirea pentru ea și nu se leagă de această lume înșelătoare. Un astfel de om nu își va amâna căința și își va împlini rugăciunile la timp. Fiindcă își amintește des de moarte, inima sa se va înmuia. Iar acest lucru este sursa tuturor fericirilor.

În hadis-i șerif se spune:

”Amintiți-vă des de moartea care spulberă toate plăcerile!”

Dorința de a trăi îndelung doar pentru a te bucura de viață, de plăceri, se numește tul-i emel (speranțe deșarte, visuri lungi). În schimb dorința de a trăi mult pentru a-l sluji pe Allahu teala și a face fapte bune nu este considerată tul-i emel și este valoroasă.

Va continua