Cine are povara ușoară este salvat

Un tânăr striga pe stradă:
„Arde casa lui Mâlik! Arde casa lui Mâlik! O, oameni! Arde casa lui Mâlik!”

Proprietarul casei menționate, Hazreti Mâlik bin Dinar (rahmetullahi aleyh), iese din casă cu o rogojină, un burduf de apă și câteva lucruri, și strigă și el:
„Cine are povara ușoară, este salvat!”

Fiul lui Adem vine gol pe lume și tot gol pleacă din ea.
Vine plângând, cu vaiete și lacrimi, și tot așa pleacă.
Omul vine în lume cu mâinile goale și pleacă tot cu mâinile goale. Omul vine pe lume plângând și pleacă plângând. Plânsul omului la moarte este atât pentru ceea ce a pierdut, cât și pentru faptul că nu a știut să valorifice cum trebuie această viață scurtă. Omul regretă ceea ce a făcut, dar se întristează și pentru ceea ce nu a făcut. Dacă vrei să ai totul, trebuie să știi să renunți la tot. Pentru că, într-o zi, vei fi nevoit să lași totul în urmă…

Și, de fapt, când vine moartea, nu pierzi totul, căci oricum nu ai deținut nimic cu adevărat în viață!
„Totul se află în stăpânirea lui Allah.”

Lumea este într-o continuă schimbare și pierdere. Așadar, cea mai potrivită atitudine față de această lume este să-ți micșorezi dorințele legate de ea. Iar cea mai potrivită atitudine față de viața de apoi, de care ne apropiem cu fiecare zi ce trece, este să ne pregătim pentru ea.
Moartea, care poate aduce fericire sau chin robului, merită cea mai frumoasă pregătire.

O, Allah,, ferește-ne de a ne lăsa amăgiți de frumusețile înșelătoare ale acestei lumi!
Dă-ne puterea să trăim conform voii Tale, să murim pe această cale și să fim pregătiți pentru moarte!