Măgarul din groapă

Într-o zi, măgarul unui țăran a căzut într-o groapă adâncă. În timp ce acesta se gândea ce să facă, măgarul răgea neîncetat. Într-un final, țăranul a hotărât că animalul este bătrân și nu merită efortul de a-l scoate din groapă. Astfel că își chemă în ajutor vecinii pentru a arunca toți pământ în groapă ca să îngroape măgarul.

Începură cu toții să arunce pe rând câte o lopată de pământ. Măgarul înțelegând ce se întâmplă a început să ragă mai puternic, pentru început, după care, spre surprinderea tuturor, nu a mai scos nici un sunet.

După ce mai aruncară câteva lopeți de pământ, țăranul, curios, privi în groapă să vadă ce se întâmplă cu măgarul. Însă nu-i veni să-și creadă ochilor. Căci măgarul se scutura de pământul căzut pe el, pe care apoi îl bătătorea cu picioarele, folosindu-l ca pe o scară pentru a se înălța.

După un timp, tot aruncând pământ, țăranii văzură uimiți cum măgarul scuturându-se de pământ sări afară din groapă și se îndepărtă în fugă.

Tot astfel și viața va arunca asupra noastră pământ, împreună cu tot felul de mizerii. Secretul ieșirii din groapă este să ne scuturăm de pământ și să ne înălțăm de fiecare dată. Fiecare greutate este un pas înainte. Astfel vom putea ieși chiar și din cea mai adâncă, din cea mai întunecată groapă. Scuturați-vă și înălțați-vă încă un pic...