Cel ce răspândea lumină

Tufeyl bin Amr ”radiyallahu anh” era un vestit poet. Era iubit de toți, căci era un om generos și ospitalier. Aparținea tribului Devs din Yemen. În anii când Trimisul lui Allah începuse să propovăduiască Islamul, în mod deschis, în Mecca, Tufeyl bin Amr sosi în Mecca. Idolatrii ce se străduiau din răsputeri ca nici o persoană să nu se poată apropia de Profet, pentru a asculta vorbele sale, îi atraseră atenția lui hazreti Tufeyl:

-O, Tufeyl! Tu ești un poet cunoscut, un om înțelept și de încredere.După cum știi orfanul lui Abdulmuttalib ne vorbește idolii de rău, ne cheamă la religia sa. Sădește vrajba între rude, despărțind copii de părinți, soți de soții și rudele între ele. Ne temem ca această nenororcire să nu se abată și asupra tribului tău, așa că te sfătuim stai departe de el și nu asculta sub nici o formă spusele sale. Și nu zăbovi mult pe aici.

Tufeyl bin Amr relatează:

-Mi-au repetat atât de mult aceste vorbe încât m-am hotărât să nu vorbesc și să nu îl ascult sub nici o formă. Ba chiar, îmi astupam urechile cu vată, atunci când mergeam la Kaaba, ca nu cumva să îi aud vorbele. A doua zi am mers la Kaaba. Am văzut că Resulullah își împlinea rugăciunea. M-am așezat într-un loc în apropierea sa. Am auzit unele din cuvintele pe care le recita din Coran. Mi s-au părut nespus de frumoase și mi-am zis, ”Nu sunt un om care să nu poată face diferența dintre bine și rău. Și mai sunt și poet. De ce nu aș asculta ce spune? Dacă îmi plac vorbele sale le voi accepta, de nu voi pleca”. Am stat și am așteptat până ce Resulullah a plecat. Apoi am mers după el și l-am urmat în casă.

Va continua