Soția nu este o prizonieră

Într-o zi un tânăr proaspăt căsătorit veni la Ahmet Mekki Efendi și spuse:

-Eu, uneori, îi mai vorbesc răstit soției mele dreptcredincioase, iar ea se supără. Ce mă sfătuiți în această privință?

Marele evliya i-a răspuns:

-Fiule, se poate să rănești inima unei persoane care ți s-a dedicat întru totul? Să rănești inima cuiva este un păcat mai mare decât distrugerea Kaabei. Și în continuare l-a întrebat:

-Știi care este cel mai mare păcat după necredință?

-Nu știu, învățătorule.

-Cel mai mare păcat, după necredință este să rănești inima unui dreptcredincios. Iar cel mai prețios act, după credință, este să bucuri un dreptcredincios.

După care a continuat:

-Fiule, soția nu este un sclav. Nu este prizonier. Și nu este nici servitoare. Ea este un dar încredințat de către Allahu teala, o binecuvântare din Paradis. Poartă-te față de ea astfel încât ea să creadă și să poată afirma, ”Soțul meu mă iubește mai mult decât pe oricine”.

Tânărul îi sărută mâna învățătorului și promise să se poarte întocmai.