Am uitat de întrajutorare și am rămas singuri

Din păcate, trebuie să recunoaștem că în zilele noastre acest spirit de ajutorare a dispărut. Majoritatea celor care trăiesc în Europa duc o viață singuratică în casele lor... Nimeni nu sare în ajutorul altuia. Ba mai mult, nu doar că nu ajută, dar nici nu simt vreo remușcare față de suferințele celor din jur! Oamenii sunt forțați să-și continue viața singuri, cu toate durerile lor.

Oamenii de știință spun că, pe măsură ce se dezvoltă industrializarea, urbanizarea și crește populația, crește și fenomenul de „singurătate socială”, și mii de oameni își petrec viața chinuiți de suferințele acestei singurătăți.

Potrivit psihologilor, acești oameni trăiesc cu un profund sentiment de singurătate și abandon. Ei caută pe cineva care să le ofere o soluție pentru necazurile lor sau măcar să-i asculte. Dar se pierd în privirile indiferente și reci ale miilor de oameni care trec pe lângă ei... Oamenii care locuiesc în același bloc, unii lângă alții sau unul sub altul, nu se cunosc între ei.

Sunt foarte mulți oameni care se simt copleșiți de singurătate, chiar și în mijlocul mulțimilor. Și numărul lor crește pe zi ce trece... Am ajuns complet singuri pentru că am uitat de ajutorarea pe care religia noastră ne-o poruncește și pe care ne încurajează să o arătăm semenilor noștri. Chiar și animalele își ajută semenii aflați în nevoie. O viață fără sprijin reciproc nu are nici gust, nici valoare...