Și diavolul era deștept

Numărul îngerilor este atât de mare, încât doar Allahu teala îl cunoaște.În cărți ni se spune că există îngeri însărcinați să coboare fiecare picătură de ploaie, fiecare fulg de zăpadă.

Însă au fost cuprinși de o asemenea teamă, încât deși erau extrem de mulți fiecare se temea pentru el.

Nu mai avea pace. Într-un final, au hotărât să meargă la Azazil, adică cel pe care îl cunoaștem ca Iblis.

Pe atunci acest blestemat era atât de învățat, încât putea fi dascălul îngerilor. Nu exista în ceruri o palmă de loc pe care acesta să nu se fi prosternat, atât de mult se ruga.

Dar nu era sincer…Era plin de sine…

Astfel, îngerii au venit la el și l-au rugat, ”O, Azazil, arată-ne o cale, căci nu mai avem liniște…”

”Foarte simplu!”, le-a zis Azazil.

Îngerii erau uimiți, calea de scăpare pe care ei nu o puteau găsi, Azazil a găsit-o imediat.

-Care este? au întrebat ei.

-Voi sunteți îngeri. Rugile îngerilor nu sunt respinse. Fiecare dintre voi să se roage, spunând, ”O, Doamne, nu mă face pe mine acel rob pe care vrei să îl distrugi”.

Îngerii i-au spus, ”O, Azazil, roagă-te tu pentru noi!”

Foarte mândru și plin de sine, Azazil acceptă și spuse, ”Ya Rabbi, ferește-i pe aceștia de ceea ce se tem!”

Dar de el a uitat.Sau poate că nu a uitat. Poate că a crezut că având atâta știință și rugându-se atât de mult, nu i se poate întâmpla nimic. Și ce s-a întâmplat? Azazil a fost blestemat pe vecie.