Căsnicia în Islam

La început, reproșurile mici și acuzațiile ușoare devin tot mai greu de suportat pentru ego-ul celuilalt, ceea ce duce la aprinderea conflictului și transformarea lui în ceartă. Se spune că atunci când vine mânia, ochii se întunecă. În acel moment, se ajunge să se comită greșeli mai mari decât motivul inițial al disputei. Se spun cuvinte care dor și mai tare. Pentru că și diavolul intervine. Când omul este furios, mintea i se întunecă și nu mai știe unde pot duce vorbele sale.

La început, după astfel de certuri, apare regretul. Dar odată cu trecerea anilor, certurile devin atât de frecvente încât nici măcar regretele nu mai apar. Pe scurt, viața devine insuportabilă. Totuși, dacă ambele părți ar învăța ce anume trebuie să facă într-o căsnicie conform religiei noastre, adică care sunt drepturile și responsabilitățile soțului și ale soției, toate acestea nu s-ar întâmpla – sau ar fi la un nivel minim. Dacă s-ar acorda atenție unui singur lucru, majoritatea certurilor nu ar avea loc: dreptul celuilalt (kul hakkı). Doar dacă s-ar înțelege ce înseamnă acest concept, multe certuri s-ar încheia chiar înainte de a începe. Însă, din păcate, oamenii nu învață suficient religia noastră. Nu putem aștepta o viață de paradis în această lume. Acesta nu este locul pentru așa ceva. O viață perfectă nu este posibilă pentru nimeni. Trebuie să fim atenți pentru ce trăim. Un credincios trăiește pentru veșnicie. Omul care înțelege cât de infinită este viața de apoi, începe să vadă această lume ca fiind mică și neînsemnată. Dar dacă punem lumea pe primul loc, dorințele noastre nu se vor sfârși niciodată. Pentru că această lume este locul dorințelor ego-ului, iar trăsătura principală a ego-ului este că nu se satură niciodată.

Va continua