Cheia se află în mâna lui Allahu teala

Pe vremuri trăia un bey ce avea un slujitor, pe nume Sungur. Într-o zi beyul îi spuse slujitorului;

”Sungur, pregătește-te azi mergem la hamam. Pregătește-mi săpunul, prosopul și ce mai este nevoie.”

Sungur pregăti cele necesare și porniră la drum.

Mergând pe drum, auziră chemarea la rugăciune. Sungur îi spuse beyului:

”Beyule!  Se poate să mă aștepți puțin și eu să merg la moschee, să-mi împlinesc rugăciunea?”

”Bine!” spuse beyul.

Sungur intră în moschee. După un timp imamul și ceilalți participanți la rugăciune ieșiră și plecară, dar nici urmă de Sungur.

După ce așteptă o vreme beyul îl strigă. Slujitorul îi răspunse:

”Domnule, nu mă lasă! Permiteți-mi să mai rămân un pic!”

Stăpânul se învoi, dar de câte ori îl striga primea același răspuns de la Sungur. Până la urmă răbdarea sa ajunse la limită și strigă:

”Sungur, nu vii?”

”Domnule, nu mă lasă!”

”Cine nu te lasă? Nu a mai rămas nimeni în moschee!”

”Stăpâne! Cel ce te ține pe tine afară și nu te lasă să intri mă ține pe mine înăuntru și nu mă lasă să ies. Lanțurile sunt foarte puternice, iar cheia se află în mâinile lui Allahu teala.”