Cel ce se roagă este un rob iubit

În cartea Mesnevi se relatează:

Un om se trezea în fiecare noapte și împlinea rugăciuni, îl pomenea pe Allah, i se ruga și îl implora. Într-o zi, diavolul îi strecură o îndoială, spunându-i, ”O, om fără minte, ce rost are să îl tot pomenești pe Allah, în fiecare noapte? Te privezi de somn până dimineața și implori, dar toate ușile sunt închise. Există cineva care să te întrebe ce vrei? Ți s-a deschis vreo ușă până acum? Te-a invitat cineva până acum? Se merge, oare, acolo unde nu ai fost chemat? Dacă Allah ar fi acordat importanță rugilor tale, ți-ar fi acceptat dorințele, ți-ar fi răspuns. Nu te mai chinui degeaba.”

Omul consideră corect acest gând și se întristă. Plin de tristețe, adormi. În vis era întrebat, ”De ce ai adormit azi fără a-l pomeni pe Allah?” ”Rugile și chemările mele nu primesc nici un răspuns...Am înțeles că nu sunt primit la acea ușă, că am fost alungat, astfel că nu voi mai bate la acea ușă” răspunse omul.

Va continua