Cât mai avem răgaz…

Oricât de frumoase ar fi fost vremurile trecute, acestea nu mai pot fi retrăite...

Bătrânul care oftează gândindu-se la tinerețea sa, societatea care se frământă amintindu-și de vremurile sale de glorie, în cele din urmă înțeleg că ce a trecut, a trecut. A readuce trecutul, a-l retrăi, nu a fost niciodată posibil pentru nimeni și nici nu va fi...

Cu adevărat, oamenii ajung să înțeleagă că sunt neputincioși în fața amintirilor dulci și amare din trecut și simt că toate au trecut ca un vis.

Ce frumos a fost spus:

„Oamenii dorm, iar când mor se trezesc...”

Imam-î Gazali spune:

Când omul visează, nu știe că este un vis, îl crede real. Asta până se trezește. Atunci spune:

„Se pare că tot ce am văzut a fost doar un vis...”

La fel și după moarte, omul va înțelege că viața lumească a fost ca un vis.

De aceea, în Ziua Judecății, oamenii nu vor considera viața trăită pe pământ drept viață adevărată.

În sura Fajr, versetul 24, se face referire la acest lucru:

”Și va zice el: ”Ce bine ar fi fost dacă aș fi făcut mai înainte fapte bune pentru viața mea!”

 

Va continua