Vizitarea mormintelor

Abdullah Yafii ”rahmetullahi aleyh” povestește în cartea sa, Ravzu'r-Reyahin:

O femeie dreptcredincioasă, pe nume Bahiye, simțin că i se apropie moartea, se rugă: ”O, Allah, sursa nevoilor mele în viață, cât și în moarte și sprijinul încrederii mele! Nu mă lăsa fără ajutor, în momentul morții, nu mă părăsi și nu mă lăsa pradă fricii și singurătății în mormânt!”

După ce femeia muri, fiul ei mergea la mormântul ei, în fiecare vineri seara sau ziua. Aici citea puțin din Coran, se ruga pentru iertarea mamei sale, cât și pentru toți cei ce se aflau în acel cimitir.

Fiul acestei femei povestește, ”Am visat-o  pe mama mea. I-am dat selam și am întrebat-o care este starea, situația ei. Mama mea mi-a răspuns, ”Fiule, îi mulțumesc lui Allahu teala că, mă aflu într-un mormânt frumos parfumat, până în Ziua de Apoi. Mă aflu între perne de mătase și atlas”. Am întrebat-o, ”Mamă ai nevoie de ceva?”, iar ea mi-a răspuns, ”Da, fiule. Nu renunța la vizitele tale și la rugile și Coranul pe care îl citești pentru noi. Mă bucur în special pentru vizitele tale din zilele și serile de vineri. Atunci când vii, toți cei din acest cimitir se bucură și îmi spun, ”O, Bahiye, iată, fiul tău a venit! Căci, aici toți cei trecuți în cealaltă lume primesc binecuvântări când tu citești din Coran”.