Îngerii ne înregistrează fiecare vorbă rostită

Capacitatea de a vorbi este una dintre cele mai mari binecuvântări oferite oamenilor.

Deși limbajul animalelor este, în unele privințe, mai complex decât al nostru, ele totuși nu pot vorbi...

Prin vorbire ne putem exprima mai ușor necazurile, învățăm și îi învățăm pe alții. Beneficiile sunt nenumărate. Dar, în același timp, din cauza limbii (vorbirii), avem parte și de multe necazuri...

Strămoșii noștri spuneau: „Limba are o greutate mică, dar o vină mare.” Ea îl poate duce pe om atât în Rai, cât și în Iad. Mulți oameni au fost uciși sau au stat ani întregi în închisoare din cauza a ceea ce au spus.

Iar alții, prin vorbele lor frumoase, au fost apreciați, au ajuns în funcții înalte și au dobândit mari binecuvântări.

De aceea, trebuie să avem grijă de limba noastră. Înainte de a vorbi, trebuie să ne gândim la ceea ce vrem să spunem. Dacă vorbele noastre vor aduce un folos, fie nouă, fie altcuiva, atunci să vorbim.

Dacă ceea ce spunem nu are niciun rost, atunci am vorbit degeaba.

Allahu teala ne-a dat o limbă și două urechi, și, pe deasupra, a pus două „lacăte” la limbă: dinții și buzele.

Aceasta înseamnă că ar trebui să ascultăm mai mult decât vorbim...

Dacă tăcem în prezența unui om învățat, ne crește cunoașterea. Dacă tăcem în fața unui om neștiutor, ni se întărește răbdarea.

Căci cel neștiutor vorbește prostii, și trebuie să avem răbdare să-l ascultăm, ceea ce duce la maturizarea noastră.

Va continua