Moartea nu înseamnă încetarea existenței

Muhammed bin Derviș el-Hut este unul dintre savanții islamici otomani. S-a născut la Beirut în anul 1794 (hijri 1209). După studiile primare a mers la Damasc unde a studiat ca discipol al marelui savant Ibni Abidin. A decedat în anul 1859 (hijri 1276) la Beirut. Într-una din lecțiile sale învățatul a relatat:

Cel mai mare sfat pentru om este reflectarea asupra morții. Face parte din tradițiile Profetului ca fiecare credincios să se gândească îndelung la moarte. Reflectarea îndelungă asupra morții va fi un motiv de îmbrățișare a poruncilor și de evitare a păcatelor. Aceasta va înfrâna curajul omului de a împlini fapte interzise. Preaiubitul nostru profet ”sallallahu aleyhi ve sellem” a relatat: ”Reflectați îndelung asupra morții, cea care distruge poftele și pune capăt plăcerilor!”

Behaeddin-i Buhari ”kuddise sirruh”, unul dintre marii evliya, avea obiceiul să se gândească, de douăzeci de ori pe zi, că a murit și că a fost așezat în mormânt.

Dorința de a avea o viață lungă pentru a putea împlini cât mai multe acte de adorare și pentru a sluji religia nu este același lucru cu dorința oamenilor de a trăi îndelung pentru plăcere. Căci aceștia din urmă, nu-și vor putea împlini actele de adorare la timp. Vor renunța la căința și la cererea iertării. Inimile lor vor fi împietrite și nu vor reflecta asupra morții. De asemenea nu vor trage învățăminte din predici și sfaturi. Ei își vor petrece viețile doar în goana după avere și ranguri. Vor uita de viața de apoi și se vor gândi doar la plăceri.

Va continua