Invidia, primul păcat ce a fost împlinit

Ibn Sirin spunea:

„Niciodată nu am invidiat pe cineva pentru poziția, rangul sau averea sa lumească. Mă gândesc așa: cu toții vom muri într-o zi și vom fi așezați în mormânt. Așa cum este menționat în hadis-i șerif, mormântul va fi ori o grădină din grădinile Raiului, ori (Allahu teala să ne protejeze) o groapă din gropile Iadului.

Omul pe care invidia vrea sufletul meu să-l pizmuiască va ajunge într-unul din aceste două locuri. Dacă va merge în grădina Raiului, atunci la ce bun să fiu gelos pe binecuvântările lui lumești, care oricum nu au nicio valoare în comparație cu asta?

Iar dacă va ajunge în Iad, atunci nu trebuie să-l invidiez, ci mai degrabă să-l compătimesc.”

Cu alte cuvinte:

Viața acestei lumi este trecătoare, efemeră, și nici măcar nu avem certitudinea că va mai dura o zi. Nu merită să fim invidioși pentru ceva atât de instabil!

Ce e de invidiat la o viață atât de fragilă și nesigură?

Va continua

În călătorie

*Celui ce va rosti de 11 sura Ihlas la plecarea în călătorie, Allahu teala îi va proteja casa până la întoarcerea sa.

* 70 de îngeri se vor ruga pentru iertarea celui ce va rosti Ayet-el kursi la ieșirea din casă, până la revenirea sa acasă.

*Cel ce va rosti sura Kureyș la plecarea în călătorie va fi ferit de toate relele.