Teama de Allahu teala

Rebî bin Heysem nu blestema niciodată pe nimeni.

El considera tot ce i se întâmplă ca fiind de la Allahu teala, accepta cu răbdare și nu-și pierdea încrederea în El.

Într-o zi, în timp ce se ruga, a văzut cum i se fura calul, care valora douăzeci de mii de dirhami. Cu toate acestea, nu și-a întrerupt rugăciunea și nici nu s-a întristat. Cei din jur i-au spus:

– Ce păcat de calul tău... Cum s-a întâmplat așa ceva?

El a răspuns:

– L-am văzut pe hoț când i-a desfăcut frâul.

– Atunci de ce nu l-ai oprit?

El a spus:

– Eram ocupat cu ceva mai drag decât calul meu: mă rugam. Nu puteam întrerupe!

Când oamenii au început să îl vorbească de rău pe hoț și să-l blesteme, Rebî le-a spus:

– Nu, nu-l blestemați. I-am dăruit calul. Să-i fie de milostenie din partea mea...

Într-o zi, a mers împreună cu Ibn Mes'ud în piața fierarilor.

Când a văzut cum foalele aprind focul, și-a amintit de focul Iadului și a leșinat.

Ibn Mes'ud a stat lângă el până la vremea rugăciunii, dar văzând că nu-și revine, l-a luat pe umeri și l-a dus acasă. A rămas inconștient 24 de ore.

Ibn Mes'ud, care nu s-a dezlipit de el, a spus:

– Așa se cuvine să te temi de Allahu teala, prieteni!...