Trufia unui rob slab...

Hazreti Amr bin Şeybe povestește o întâmplare:

„Ne aflam în Mecca. Am văzut un bărbat călare pe un catâr, care din cauza trufiei și aroganței sale nu permitea nimănui să se apropie de el. Trecuse pe lângă Kaaba. Până și servitorii lui se comportau aspru cu ceilalți, iar omul era foarte impunător.

Anii au trecut. Am ajuns în Bagdad călare pe o cămilă. Acolo am văzut un om cu părul lung, desculț, cu capul descoperit, îmbrăcat în haine ponosite. Parcă-l recunoșteam. M-a întrebat de ce mă uit atât de atent la el. I-am spus:

– Parcă te asemăn cu cineva, și i-am spus cu cine îl confundam.

El a răspuns:

– Eu sunt acela pe care l-ai văzut. M-am mândrit acolo unde trebuia să arăt smerenie, iar acum am ajuns în această stare.”

Mândria îl îndeamnă pe om să se opună tuturor poruncilor lui Allahu teala. Căci omul trufaș, chiar dacă aude adevărul din gura altcuiva, nu vrea să-l accepte și se opune imediat. Din acest motiv, cei care se ceartă în chestiuni religioase tind repede să respingă și chiar dacă știu că celălalt are dreptate, caută tot felul de metode de a-l contrazice.

Când lui Iblis i s-a poruncit să se prosterneze în fața lui Adem aleyhisselam a spus:

„Eu sunt mai bun decât el. Pe mine m-ai creat din foc, iar pe el din lut.”

Și nu s-a prosternat. Această mândrie, care la început a fost față de Adem aleyhisselam, s-a transformat în sfidarea poruncii lui Allahu teala și astfel a fost blestemat pe veci...