Priviri de rămas bun...

Arunci o privire de rămas bun apropiaților tăi. Ei însă, nu își mai pot opri lacrimile. Dacă îți este hărăzit cineva va rosti kelime-i șehadet. Repeți și tu întristat, dar cu plăcere. Poate că părinții, poate că fratele sau copilul îți strâng mâna și strigă...Nu pleca...

Îți vezi casa pentru ultima dată...Ce amintiri ai adunat în această casă...În camera aceasta ce discuții vesele purtasei împreună cu cei iubiți...Ce somn liniștit dormeai în camera aceasta, când nici măcar nu te gândeai la clipa de acum... Aceleași perdele, același fotolii, însă tu pleci acum în liniște...Apropiații tăi, vecinii plâng și gem, ”Unde pleci și ne lași...” Prietenii îți sprijină apropiații să nu se prăbușească de durere. În inimi se rup furtuni, ”Ah, tată...Ah, mamă...Ah, copilul meu iubit...”

Masa de spălat...Cel ce te va spăla te va privi și poate că va zice, ”Ce tânăr era” sau ”Ai trăit bine, bătrâne”. Va începe să te spele. După atâția ani în care nici măcar nu ai fost conștient de binecuvântarea mișcării, acum ești în mâna lui, fără să te poți mișca. Ești nevoit să te întorci în ce parte te întoarce el. Îl vezi și simți atingerile lui, dar nu te poți mișca. ”Te rog ca apa să nu fie prea fierbinte, căci durerea morții încă...”, vrei să zici, dar buzele nu se deschid.

Iată, corpul ți-a fost înfășurat în câteva bucăți de pânză albă. Da, giulgiu i se zicea și ți se părea atât de rece ideea lui atunci când trăiai.

Va continua