Nu poți plăti zestrea mea

Era a șaptesprezecea zi a lunii Ramadan. Se făcuse dimineață. Hazreti Ali s-a ridicat pentru a merge la rugăciune. În casa sa era o gâscă, care a început să țipe (să scoată niște sunete stridente). Hazreti Ali a zis:

-Țipetele vor fi urmate de plânsete!

Hazreti Hasan a întrebat:

-Tată drag, ce cuvinte sunt acestea?

-Înseamnă că inima mea îmi vestește că voi fi martirizat.

Inima imamului era grea. A mers la moschee. În acel moment, Ibni Muljem se afla împreună cu acea femeie. Au auzit glasul muezinului.

-Ridică-te! Du-te și împlinește-ți bine fapta! Întoarce-te cu inima mulțumită, i-a zis ea.

Ibni Muljem s-a ridicat, și-a încins sabia și a mers la moschee. Hazreti Ali a trecut la mihrab. Acel ticălos, între cele două prosternări, a lovit cu sabia capul binecuvântat al imamului Ali și a fugit. Comunitatea l-a prins în scurt timp și l-au adus în fața lui hazreti Ali.

-Aruncați-l în temniță până când voi muri! a poruncit imamul.

Hazreti Ali a trecut la cele veșnice la două zile după ce a fost rănit. A fost înmormântat la Nejef. Iar a doua zi ucigașul său a fost executat.