Banii de covrigi

Învățătorul s-a gândit la tot ceea ce știa despre Ali. Și el provenea dintr-o familie modestă. Copilul acesta sârguincios și plăcut era atât de bine intenționat și plin de compasiune. Nu era un copil bogat, dar totuși voia să ajute. Ba mai mult nu voia să se știe acest lucru.

-Stai, Ali, zise învățătorul. Din câte știu, nici situația voastră nu este prea bună. Sau greșesc?

-Nu, domnule, este adevărat. Tatăl meu lucrează ca zilier și de multe ori nici nu găsește de muncă. Însă eu muncesc și câștig bani.

-Unde muncești?

-Vând covrigi.

Învățătorul se gândi. Cum ar putea să îl facă pe copil să renunțe la ideea sa, având în vedere că și el era strâmtorat. Se gândi să mai discute cu el, poate îl făcea să se răzgândească.

-Ce vrei să devii când vei crește?

-Vreau să devin un om de afaceri foarte bogat.

-De ce?

-Pentru a putea ajuta cât mai mulți oameni.

-Frumos. Uite, Ali, e adevărat că familia lui Ahmet nu se descurcă cu banii, dar nici familia ta nu este avută. Poate ar trebui să lași actele de caritate pentru când vei crește și vei deveni bogat. Nu vrei?

Va continua