Banii de covrigi

L-a trimis pe Ali acasă și apoi s-a așezat încet pe scaun. Banii lui Ali erau pe catedră. I-a luat în palmă. Nici o altă sumă de bani nu i se păruse vreodată mai valoroasă decât acești bănuți. Era de parcă avea în palmă cele mai valoroase diamante, ba chiar mai valoroase de atât. Aceștia erau bani mărunți cu care puteai cumpăra Raiul. Lacrimile au început să îi curgă pe obraji. A plâns...a plâns...a plâns...Apoi s-a ridicat și-a adunat lucrurile și a părăsit școala. Când a trecut pe lângă el, Sadîk paznicul l-a auzit murmurând, ”Să cumperi Raiul cu mărunțișul de covrigi, să cumperi Raiul cu banii de covrigi”.

Dacă v-a plăcut această poveste și v-a inspirat Ali, chiar dacă situația voastră materială nu este cea mai strălucită, cumpărați două pâini și lăsați-le la ușa cuiva care știți că are nevoie, în zona în care locuiți. Priviți copiii ce ies de la școala din zona voastră și observați cine are nevoie și cumpărați-i încălțăminte sau ceva de îmbrăcat. Ajutați o rudă ce trece printr-o perioadă mai grea. Important e să nu fim indiferenți.