Despre iftar

În cartea Durer se relatează: ”Mâncarea consumată în zorii zilei (seher vakti) se numește sahur. Timpul său este în ultima șesime a nopții.” Întârzierea mesei de sahur până în aceste momente și graba de a lua masa de iftar au devenit sunna deoarece ele arată neputința, slăbiciunea omului. Adorarea lui Allah înseamnă să arăți neputința și nevoia ta ca supus al lui Allah.

În cartea Nur-ul-izah se relatează: ”În nopțile senine este recomandat să se facă iftarul repede.” În comentariul acestei cărți se spune: ”În nopțile înnorate, pentru a evita anularea postului, este recomandat să acționăm cu prudență, adică să întârziem puțin deschiderea postului. Cel ce face iftarul înainte de apariția stelelor se consideră că s-a grăbit”( a te grăbi la iftar înseamnă a deschide postul înainte de apariția stelelor).

Când se înțelege clar că soarele a apus, se recită mai întâi Euzu Besmele, apoi se spune Allahümme yâ vâsi'al-magfireh igfirlî ve li-vâlideyye ve li-üstâziyye ve lil-müminîne vel müminât yevme yekûmülhisâb.

Se iau una două îmbucături după care se spune: Zehebezzamâ vebtelletil-urûk ve sebe-tel-ecr inşâallahü teâlâ (Timpul foamei s-a terminat. A venit momentul ca venele noastre să se umple de apă. Cu voia lui Allah, răsplata a fost dobândită). Apoi se începe masa. Iftarul se face cu apă sau curmale, ori măsline sau sare.