Dania

Imam-i Rabbani spune:

„Pentru a avea onoarea de a-l urma pe Trimisul lui Allah, nu este necesar să întorci spatele tuturor lucrurilor lumești; aceasta ar fi foarte greu. Dacă însă se plătește dania, care este o obligație, este ca și cum toate bunurile lumești ar fi fost părăsite. Astfel, omul este salvat de răul lumii. Căci atunci când se dă zekatul pentru un bun, acel bun este ferit de pagubă. Așadar, leacul pentru a proteja averea de rău este plata zekatului. Deși a da toată averea pe calea lui Allah este, desigur, mai bun și mai folositor, și a separa doar dania și a o oferi la locul potrivit împlinește acest scop.”

Este neapărat necesar să se dea dania pentru aur, argint, animalele care pasc liber, mărfurile comerciale și zeciuiala (ușr) pentru produsele obținute din pământ. Zekatul trebuie oferit cu drag celor pe care Islamul îi consideră îndreptățiți. Dacă o persoană câștigă în mod permis, dar nu își plătește zekatul, aceasta poate fi o cauză de pedeapsă în viața de apoi. Într-un hadis-i șerif se spune:

„Blestemat să fie cel care devine rob al aurului și al argintului!”

Dacă cineva își iubește averea, de ce o lasă altora și pleacă? Dacă omul nu poate dărui întreaga sa avere, măcar să se considere pe sine unul dintre moștenitori și să cheltuiască partea sa pe calea vieții de apoi sau să-și plătească zekatul și să se izbăvească de pedeapsă. Abdullah Ansari spune:

„Dacă îți iubești averea, cheltuiește-o la locul potrivit, ca să-ți fie prieten veșnic! Dacă nu o iubești, atunci consum-o și las-o să piară!”