Ebu Talha ”radiyallahu anh”

Atunci când soarele Islamului a început să strălucească în Mecca, Ebu Talha era un tânăr de 20 de ani...

Făcea parte dintr-una din familiile nobile și avute ale Medinei. În fiecare noapte organiza petreceri cu băutură, în casa sa. Și mai rău, la fel ca și prietenii săi se închina idolilor.

În preajma sa roiau nenumărate fete și femei. Însă el nu dorea să se căsătorească decât cu una singură, Ummu Suleym...

I-a trimis vorbă acesteia, însă ea i-a răspuns că nu se gândește să se căsătorească până ce fiul ei nu va crește.

După un timp, după ce fiul acesteia crescu, Ebu Talha veni în persoană și își repetă, politicos, cererea în căsătorie. Înțelegând că este bine intenționat, Ummu Suleym, ce era îngrijorată în privința altui aspect, găsi de cuviință să îi spună deschis motivul îngrijorării sale:

-O, Ebu Talha! Eu nu mă pot căsători cu tine. Deoarece tu ești un idolatru. Te închini idolilor.

Foarte mirat, Ebu Talha, întrebă:

-Ți-au făcut idolii noștri vreun rău?

Ummu Suleym foarte liniștită și sigură pe ea îi răspunse:

-Ei nu pot face cuiva nici un rău și nici un bine! Căci, după cum bine știi idolii voștri din lemn sunt făcuți de tâmplarul din cartier. Iar cei din piatră sunt făcuți de sclavii voștri. Dacă sunt aruncați în foc, idolii voștri vor arde. Dacă sunt loviți de pietre se vor sfărâma. Este oare demn de un stăpân nobil ca tine să se închine unor jucării?

Va continua